Norvegianul Steinar Lone le răspunde cititorilor Republica
Într-un interviu pentru Republica, traducătorul norvegian de literatură română Steinar Lone a vorbit despre cum sunt înțelese drepturile și protecția copilului în societatea norvegiană.
Potrivit acestuia, multe familii din Norvegia au renunțat să își mai pedepsească copiii încă din secolul 19. „Nici părinții mei, nici eu nu am primit niciodată o pedeapsă fizică. Bunicul meu din partea tatălui s-a născut în anul 1875, iar bunica, în 1877, și ei nu au pedepsit niciodată copiii fizic”, a spus Lone, care a adăugat că norvegienii au încredere în serviciul de Protecția Copilului, Barnevernet.
Interviul a stârnit dezbatere în rândul cititorilor Republicii, care i-au adresat, la secțiunea de comentarii, întrebări traducătorului norvegian. Vă prezentăm mai jos răspunsurile la câteva dintre ele.
Cum poate societatea norvegiană să verifice dacă nu cumva protecția copilului din această țară abuzează de puterea pe care o are?
Cum am spus, se pot contesta deciziile la tribunal, și - cred până - la CEDO. Se pare că Protecția Copilului câștigă în 90 la sută dintre cazurile ajunse la tribunal. Care înseamnă sau că nu se poate învinge sistemul, sau că Protecția Copilului își face treaba cum trebuie. Să reținem că sunt cazuri foarte delicate, dificil de rezolvat. S-ar putea interpreta cifrele altfel: că Protecția Copilului e prea timidă și reacționează numai în cazurile foarte evidente. Dacă ar fi fost mai puțin timidă, ar fi pierdut mai multe cazuri la tribunal. Unii susțin și că părinții nu găsesc niciun avocat să prezinte un astfel de caz la tribunal. Numai că pe feed-ul meu pe Facebook, care prin căutările mele a înțeles că sunt interesat det „Barnevernet”, apar acum mai multe anunțuri pentru avocați specializați în astfel de cazuri.
Spuneați că multe familii din Norvegia au renunțat la pedeapsa fizică încă din secolul 19. Dar a existat o situație în această țară după cel de-Al Doilea Război Mondial: circa 10.000 de copii proveniți din relația femeilor norvegiene cu soldații germani au fost supuși la numeroase abuzuri.
Da, au fost maltratați. S-a făcut recent un reportaj. Cred că unii au primit o compensație - ca și alți copii care au fost maltrați în casele de copii înainte și după război. În acele vremuri, era o Protecție a Copilului cu totul altfel. Soldații s-au întors în Germania, mamele au rămas cu copiii în Norvegia. Cred că unele s-au dus în Germania și s-au căsătorit cu iubitul. Deja să fii o mamă singură era o rușine mare atunci, chiar mamele singure unde tatăl era norvegian au fost puse să lase copiii la casele de copii sau să îi dea spre adopție. Și mulți au fost maltratați. Chiar în familiile de adopție. Porecla lor era „tyskerunge” - „copil de german”. Acum au peste 70 de ani. Știu că unii și-au găsit tatăl în Germania, mai ales după căderea Zidului și și-au găsit rude în Germania, dar cazurile mediatizate sunt numai cazurile de succes. Firește că este o pată pe istoria Norvegiei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu