Atunci cand urmeaza sa soseasca pe lume bebelusul dumneavoastra, principala grija este cea legata de siguranta lui in casa, dar si in afara ei. Cand vorbim despre cel din urma loc, inevitabil ne gandim la carucior, unul care trebuie sa indeplineasca o serie de conditii pentru a fi achizitionat de parinti. In ziua de asta, pe piata se gasesc o multime de modele, dar un lucru nu s-a schimbat, desi oferta a devenit din ce in ce mai variata: carucioarele 3 in 1 au ramas cele mai potrivite achizitii pentru bebelusi. De ce? Iata cateva motive pentru care cumpararea unui carucior 3 in 1 pentru copii a fost, este si va fi intotdeauna o ideea buna.
Carucioarele 3 in 1 sunt formate din caruciorul propriu-zis, landou si scoica auto, reprezentand un sistem complet de calatorie. Ele pot sa fie folosite inca de la nasterea bebelusului si pana cand acesta invata sa mearga. Landoul este folosit pentru o perioada scurta de timp, pana la implinirea a 6 luni, cand cel mic isi poate tine singur capul, asigurandu-i acestuia confortul si siguranta. Scoica auto permite transportul micutilor in masini fara nicio grija. Mai mult decat atat, permite mutarea micutului din masina in carucior fara a-l deranja din somn.
Carucioarele 3 in 1 indeplinesc o serie de conditii de siguranta si confort, fiind unele dintre cele mai bune modele de carucioare de pe piata. Au, in pachetul de vanzare, mai multe accesorii, utile atat parintilor, cat si bebelusilor. Sunt o achizitie buna si din punct de vedere financiar. Putin mai scumpe decat carucioarele de alt timp, acestea se pliaza rapid si usor, ocupand un spatiu mic de depozitare. Carucioarele 3 in 1 au locuri diferite de a pozitiona copilul, fie spre mamica sau tatic, fie spre partea exterioara, oferind astfel optiuni in momentul unei plimbari. Bebelusul se poate bucura sa vada o figura familiara sau poate descoperi lumea, culoare cu culoare, forma cu forma. Sistemul modular al carucioarelor de acest fel ofera si o geanta flexibila pentru a transporta accesoriile atat de utile in primele luni de viata ale celui mic (biberoane, recipiente cu lapte, mancare, bavetica, paturica), dar si haine.
Manerul ergonomic al unui carucior 3 in 1 si al landoului permit transportul facil. Cel mai mare dezavantaj al carucioarelor 3 in 1 il reprezinta pretul, unul destul de mare. Insa, la Noriel, nu trebuie sa iti faci griji. Gasesti modele la preturi accesibile, cu accesorii interesante, iar modelele colorate si variate sigur te vor incanta. Mai mult decat atat, transportul este gratuit la achizitionarea unui carucior 3 in 1, astfel ca nu trebuie decat sa te gandesti la faptul ca, ani buni de la nasterea bebelusului nu trebuie sa iti mai faci griji in ceea ce priveste caruciorul.
Bebelusul va fi in siguranta mereu, iar familia se poate bucura in liniste de momentele care umplu sufletul de fericire.
Articole siguranta copii
V-ati gandit vreodata cate articole dedicate exista pentru a iti proteja sau a te ajuta sa iti protejezi copilul, sa ii creezi un spatiu cat mai sigur pentru primele luni sau chiar ani din viata? Va dati seama ca cineva a stat, a proiectat, a testat, a produs, comercializat, imbunatatit si facut reclama la lucuri ce tind sa imbunatateasca siguranta spatiului in care copilul traieste?
Este mai putin important, in umila mea opinie, care este motorul acestor inventii, important este ca ele exista si dovedesc o preocupare constanta a oamenilor pentru puiutii lor. Cand iei o aspirina sau un paracetamol, te intrebi de ce a fost inventata? Nu cred, imi place sa cred insa ca apreciezi ca exista si ca te ajuta sa scapi de o raceala.
Asa si in cazul asta, pur si simplu ma delectez, ma bucur de beneficiile aduse de aceste inventii. Si sunt multe rau, nu mi-a venit sa cred cate exista:
Este mai putin important, in umila mea opinie, care este motorul acestor inventii, important este ca ele exista si dovedesc o preocupare constanta a oamenilor pentru puiutii lor. Cand iei o aspirina sau un paracetamol, te intrebi de ce a fost inventata? Nu cred, imi place sa cred insa ca apreciezi ca exista si ca te ajuta sa scapi de o raceala.
Asa si in cazul asta, pur si simplu ma delectez, ma bucur de beneficiile aduse de aceste inventii. Si sunt multe rau, nu mi-a venit sa cred cate exista:
- spre exemplu avem protectii pentru prizele de curent, pentru ca nu ti-ai dori ca micutul tau, cand patruleaza sau se taraste pe covor ori parchet, sa bage degetelele in priza, nu-i asa?
- exista protectie colturi de mobila pentru copii. Care s-ar putea sa nu ti se para importante. Dar cand copilul alearga prin casa si ia un colt de masa direct in cap, s-ar putea sa iti schimbi parerea.
- exista protectii pentru usa pentru copii. Pe astea imi este imposibil sa cred, daca vreodata ti-ai prins mana in usa, stii la ce ma refer. Nu poti fi atat de ignorant incat sa crezi ca nu isi au rostul lor.
- exista de asemena protectii laterale pentru pat pentru copii. Sincer, pe astea eu le-am crezut fara rost. Mi-am schimbat insa parerea dupa ce copilul cadea de vreo 3 ori pe noapte, direct in cap. Vorbesc serios: il culcam intre mine si sotie. Nu se stie cum insa noaptea se trezea, se catara peste unul sau peste altul, se tara pana la marginea patului si acolo se arunca direct in cap. Stii cat de frumos este sa te trezesti la 2, 3, 5 dimineata cu niste tipete ca din gura de sarpe, pt ca copilul tocmai ti-a cazut in cap? Sa vezi ce bine dormi pe urma. La birou...
- exista de asemenea si protectii sertar copii. Dupa ce copilul ajunge sa se ridice in picioare, se plimba tinandu-se de ele si din cand in cand decide ca este nostim la culme sa isi prinda degetelele in sertare, le vei socoti si pe acestea, destul de necesare.
- porti de siguranta pentru copii. Daca ai casa cu etaj si multe trepte, copilul sta sus in capul scarilor si de cateva ori pe zi, decide ca este teribil de funny sa se vina de-a pe vreo 14 trepte, o sa ajungi la concluzia mea: sunt folositoare aceste protectii.
Seturile de protectie pentru copii si protectiile universale isi au de asemenea rostul lor. Nu iti face griji, te vei convinge de necesitatea lor, asa cum am facut-o si noi.
Cat de folositoare sau necesare sunt toate acestea? Pai prefer sa ma gandesc la ele ca la vaccine: poate ai nevoie, poate nu...dar daca ai nevoie si tu totusi nu ai facut vaccinul, nu o sa te simti bine cand iti vei vedea copilul cum sufera pentru ca tu ai facut economie de cateva sute de lei, pe care ii spargi pe bere. Sa vedem cum este apoi sa iti iei copilul in brate, sa ii spui ca il iubesti, dar a suferit pentru ca tu ai preferat sa fumezi, sa bei o bere sau sa iti iei ceva salam in plus.
Recomandarile mele sunt urmaotarele (le-am cumparat, le-am montat si apoi le-am vandut pe olx si mi-am recuperat mare parte din bani):
- aparatori de priza copii
- protectie colturi mobila king bear
- aparatori pentru colturile meselor de sticla Reer
- protectie pentru colturile mobilei Lindam Xtraguard
- aparatoare de inchidere a usii Canpol
- siguranta fixa de usa safety 1st
- opritor de usa lindam xtraguard
- Reer opritor pentru usa
- Reer opritor pentru usa designline bej
- protectie pliabila pentru pat summer infant blue
- protectie de dulapuri si sertare Lindam Xtraguard
- protectie de dulapuri si sertare Lindam
- protectie de dulap safety 1st
- protectie de dulapuri sertare si usi Lindam Xtraguard
- aparatoare de dulap Chicco Forma de U
- iar din categoria alte accesorii de siguranta pentru copii
Pantofiori copii
Am facut curat in week-end si ma uitam de cata incaltaminte are nevoie un copil.
Eu spre exemplu, am 2 perechi de bocanci pentru iarna / toamna, 2 perechi de pantofi sport (adidasi), 1 pereche de sandale, 2 perechi de pantofi pt costum. Asta inseamna 7 perechi. Sotia cam la fel, 7-8.
Nu imi explic cum astia mici, au 15 perechi fiecare si totusi nu au niciodata cu ce sa se incalte. Vorbesc serios, au cam asa: 3-4 perechi de sandale, 4-5 perechi de adidasi, 2 perechi de pantofiori, 3-4 perechi de cizme. Nu mai vb de papuci, pe care oricum nu ii poarta, dar nu asta este ideea.
Intrebarea mea pentru sotie, era simpla: daca tot au atatea perechi de incaltaminte, de ce totusi niciodata nu au cu ce se incalta. Si raspunsul sau, recunosc ca m-a naucit:
pai adidasii astia ii sunt inca mari, nu iipoate purta deocamdata, astia i-au ramas mici, trebuie sa ii dam, astia sunt pentru sala, la baschet si nu poate sa ii poarte pe afara, astia sunt pentru sport si cu astia se incalta cand ies in parc...
- Pe bune?!?
- Si atunci, de ce ii mai tii in dulapior pe cei care sunt mari, cei care sunt mici, cei care sunt rupti, cei care ii fac rana la degetel si cei pe care nu ii suporta sau mai stiu eu ce asemenea motiv? Doar asa ca sa ne dam mari cu cate perechi de incaltaminte, au copiii nostri?
- Nu, nu am avut timp sa ii scot.
Mi-am facut eu timp in consecinta si in 10 minute, am rezolvat problema: raftul era aproape gol si mai ramasesera doar 1 pereche de sandale pentru fiecare copil si cate o pereche de adidasi.
Problema era partial rezolvata, in sensul ca golisem raftul si aruncasem ceea ce nu (mai) era de purtat insa nu le inlocuisem cu nimic altceva. A inceput vara, astfel incat aveam nevoie de 3 perechi de adidasi, una pentru antrenament, una pentru scoala si una pentru afara / parc, o pereche de pantofiori, 1 pereche de sandale si 2 perechi de papucei: unii pentru inot si unii pentru acasa.
Am intrat pe site-ul Noriel, la incaltaminte copii si m-am apucat de treaba, am comparat tot ce aveam nevoie pentru vara / toamna, inafara de cizmulite copii si panotfiori bebe:
La sfarsit eram lefter insa multumit :) Important a fost ca in 2 ore, am rezolvat problema!
Eu spre exemplu, am 2 perechi de bocanci pentru iarna / toamna, 2 perechi de pantofi sport (adidasi), 1 pereche de sandale, 2 perechi de pantofi pt costum. Asta inseamna 7 perechi. Sotia cam la fel, 7-8.
Nu imi explic cum astia mici, au 15 perechi fiecare si totusi nu au niciodata cu ce sa se incalte. Vorbesc serios, au cam asa: 3-4 perechi de sandale, 4-5 perechi de adidasi, 2 perechi de pantofiori, 3-4 perechi de cizme. Nu mai vb de papuci, pe care oricum nu ii poarta, dar nu asta este ideea.
Intrebarea mea pentru sotie, era simpla: daca tot au atatea perechi de incaltaminte, de ce totusi niciodata nu au cu ce se incalta. Si raspunsul sau, recunosc ca m-a naucit:
pai adidasii astia ii sunt inca mari, nu iipoate purta deocamdata, astia i-au ramas mici, trebuie sa ii dam, astia sunt pentru sala, la baschet si nu poate sa ii poarte pe afara, astia sunt pentru sport si cu astia se incalta cand ies in parc...
- Pe bune?!?
- Si atunci, de ce ii mai tii in dulapior pe cei care sunt mari, cei care sunt mici, cei care sunt rupti, cei care ii fac rana la degetel si cei pe care nu ii suporta sau mai stiu eu ce asemenea motiv? Doar asa ca sa ne dam mari cu cate perechi de incaltaminte, au copiii nostri?
- Nu, nu am avut timp sa ii scot.
Mi-am facut eu timp in consecinta si in 10 minute, am rezolvat problema: raftul era aproape gol si mai ramasesera doar 1 pereche de sandale pentru fiecare copil si cate o pereche de adidasi.
Problema era partial rezolvata, in sensul ca golisem raftul si aruncasem ceea ce nu (mai) era de purtat insa nu le inlocuisem cu nimic altceva. A inceput vara, astfel incat aveam nevoie de 3 perechi de adidasi, una pentru antrenament, una pentru scoala si una pentru afara / parc, o pereche de pantofiori, 1 pereche de sandale si 2 perechi de papucei: unii pentru inot si unii pentru acasa.
Am intrat pe site-ul Noriel, la incaltaminte copii si m-am apucat de treaba, am comparat tot ce aveam nevoie pentru vara / toamna, inafara de cizmulite copii si panotfiori bebe:
La sfarsit eram lefter insa multumit :) Important a fost ca in 2 ore, am rezolvat problema!
Sport în 60 de secunde? Un singur minut de antrenament poate fi destul de bun

Un nou studiu a constatat că doar 1 minut de sprinturi, împreună cu 9 minute de exerciţii uşoare, duce la îmbunătăţiri considerabilă a sănătăţii, iar rezultatele se aseamănă cu un antrenament de 50 de minute într-un ritm moderat.
Rezultatele studiului evidenţiază beneficiile intervalelor de formare sprint, în care oamenii se antrenează intens o perioadă scurtă de timp, apoi se recuperează într-un ritm lent, pe o perioadă mai lungă, şi apoi repetă ciclul. Un astfel de ciclu de exerciţii poate fi o opţiune potrivită pentru persoanele care doresc să-şi stimuleze propriul corp, dar nu au prea mult timp la dispoziţie pentru exerciţii fizice regulate.
“Cei mai mulţi oameni invocă “lipsa de timp” ca motiv principal pentru a nu fi activi fizic. Studiul nostru arată că o abordare bazată pe un interval special poate fi mai eficientă, astfel puteţi obţine beneficii de sănătate şi de fitness comparabile cu cele din abordarea tradiţională, însă în mai puţin timp”, a declarat co-autorul studiului Martin Gibala, profesor de kinetoterapie la Universitatea McMaster din Ontario.
La studiu au participat 25 de bărbaţi care până atunci nu s-au antrenat fizic, ei au fost repartizaţi aleatoriu în două grupuri: la antrenamente pe baza unui interval de sprint şi la antrenamente de anduranţă. Ei efectuau exerciţiile de trei ori pe săptămână timp de 12 săptămâni, pe o bicicletă staţionară. Un grup mai mic de oameni nu au efectuat niciun exercitiu fizic în cele 12 săptămâni, pentru a servi drept grup de control.
Antrenamentul sprint a constat în: încălzire, timp de 2 minute; sprinturi timp de 20 de secunde; recuperarea într-un ritm lent, timp de 2 minute; iarăşi sprinturi timp de 20 de secunde; recuperarea timp de 2 minute;ultimele sprinturi timp de 20 de secunde şi de recuperarea timp de 3 minute. Antrenamentul de anduranţă a constat în: încălzire timp de 2 minute; echitaţie într-un ritm moderat, timp de 45 de minute, şi recuperare timp de 3 minute.
După programul de 12 săptămâni, cele două grupuri au înregistrat îmbunăţiri similare. Mai precis, ambele grupuri au avut o imbunătăţire de 19 la sută pe un test numit vârf VO2, care măsoară cantitatea maximă de oxigen consumat de către organism pentru 30 de secunde de exerciţiu.
Cele două grupuri au avut, de asemenea, îmbunătăţiri similare într-un test de sensibilitate la insulină, care măsoară cât de bine organismul răspunde la insulină, un hormon care reglează zahărul din sânge. În cele din urmă, o biopsie a ţesutui muscular al participanţilor a relevat îmbunătăţiri similare în markerii funcţiei musculare în cele două grupuri.
Cercetătorii au subliniat că, deşi intervalul de formare şi de antrenament este mai scurt, tipul de interval de formare testat în studiul curent a fost foarte intens.
“Acest tip de antrenament necesită un nivel foarte ridicat de motivare şi în mod clar nu este potrivit pentru toată lumea”, au declarat cercetătorii.
Sursa: Live Science, www.descopera.ro
STATUL LA SOARE nu dauneaza pielii, afirma cercetatorii suedezi

Oamenii de stiinta suedezi s-au hotarat sa clarifice daca obiceiul de a sta la soare dauneaza, cu adevarat, sanatatii omului. S-a constatat, astfel, ca persoanele care iubesc baile de soare nu risca sa se imbolnaveasca de cancer de piele.
La experiementul organizat de cercetatorii suedezi au participat peste 24.000 de femei, cu varste cuprinse intre 24 si 65 de ani. Toate au fost tinute sub observatia timp de 20 de ani. De-a lungul studiului, subiectii au fost periodic intervievati in legatura cu starea lor de sanatate, situatia sociala, viata de familie, obiceiuri.
Concluzia a fost ca intre statul la soare si riscul dezvoltarii unui cancer de piete nu exista nici o legatura. Dimpotriva, razele soarelui intaresc organismul si rezistenta la afectiuni cardio-vasculare, gratie vitaminei D, care se formeaza sub influenta razelor soarelui si care reglementeaza schimbul de substante minerale, care, la randul lui, este esential pentru activitatea muschilor inimii.
In ceea ce priveste statul la soare si aparitia melanoamelor, cercetatorii nu au reusit sa stabileasca o legatura directa. O tema care urmeaza sa fie studiata in viitor.
sursa: incomemagazine.ro
A slăbit 115 kilograme și a devenit instructoare de fitness!

Faceți cunoștință cu Tracy Henderson, o femeie din SUA care a reușit să slăbească 115 kilograme, iar acum este antrenoare de fitness. Tracy avea 180 de kilograme și, din cauza obezității, nu intra în cadă, iar centura de siguranță de la mașină nu o ajungea.
Tânăra de 30 de ani și-a schimbat obiceiurile alimentare și a început să facă sport, iar asta a ajutat-o să piardă mai mult de jumătate din greutatea corpului său.
Făcând constant sport, Tracy și-a dat seama cât de mult îi place această activitate și a mers la cursuri pentru a se califica în meseria de instructor de fitness, ceea ce face acum.


sursa: euforia.tv
Biserica si salarii de 1 milion de euro
Curtea de Conturi a constatat în cadrul controlului asupra modului în care Biserica Ortodoxă Română a utilizat banii primiți de la bugetul statului nereguli în valoare de aproximativ 1 milion de euro, constând în salarii acordate ilegal unor persoane. În plus, inspectorii Curții de Conturi au constatat că Patriarhia Română și-a însușit în mod ilegal suma de 112 000 de lei ca ajutor de stat pentru unitățile de cult cu venituri reduse, deși Administrația Patriarhală nu se înscrie în această categorie.
Iată constatările ce a găsit Curtea de Conturi în cadrul auditului la Biserica Ortodoxă Română:
„Constatări privind derularea Programului bugetar cod 229 „Sprijin financiar pentru salarizarea personalului de cult”
a. Sprijinul financiar acordat de SSC pentru salarizarea personalului din conducerea cultelor și a unităților de cult, altul decât cel asimilat celui încadrat pe funcţii de demnitate publică
Au fost constatate neconcordanțe între datele și informațiile conținute în listele de plată lunare (stat de plată), inclusiv între centralizatoarele acestora și datele și informațiile din statele de funcții și personal, documente transmise SSC de către unitățile de cult beneficiare, în vederea justificării utilizării fondurilor. Astfel, la unele unități de cult au fost încadrate în funcțiile de conducere clericale persoane care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate specifice acestei categorii, ca de exemplu: șef serviciu personal, inspector eparhial restaurări, director economic (exemplu: Patriarhia Română – Administrația Patriarhală, Mitropolia Banatului – Episcopia Caransebeșului, Arhiepiscopia RomanoCatolică Alba-Iulia etc.).
Persoanele angajate în astfel de funcții au desfășurat activități conexe actului cultic, făcând parte dintr-o categorie distinctă, definită expres de lege ca fiind personal neclerical, care beneficiază de sprijin financiar acordat din alte surse de finanțare (exemplu: bugetul local). Nereguli în ceea ce privește sprijinul salarial acordat în baza prevederilor art. 2, lit. c) de la Cap. III, lit. E din Legea nr. 284/2010, conform cărora: „personalul clerical care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult beneficiază de sprijin lunar la salarizare în cuantum de 65% din salariile de bază stabilite potrivit legii pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar de stat, potrivit nivelului de studii, gradului profesional obţinut şi vechimii în activitatea clericală deţinută în cadrul cultelor din România, conform asimilărilor”.
Astfel, au fost identificate neconcordanțe între listele de plată și statul de funcții și personal, în sensul că unele persoane au fost remunerate pentru funcțiile de tehnoredactor, respectiv redactor, în condițiile în care în statul de funcții și personal aceleași persoane erau încadrate în funcția de preot diacon (funcție clericală) – la Patriarhia Română – Administrația Patriarhală. La Episcopia Severinului, conform statului de plată, o persoană a încasat sprijin salarial pentru funcția de casier magaziner, conform statului de funcții aceeași persoană a fost încadrată în funcția de secretar, iar din documentele suplimentare prezentate pentru verificare a rezultat că aceeași persoană îndeplinește și funcția de preot paroh la o parohie din subordinea episcopiei menționate (funcţie pentru care nu a fost remunerat din fonduri de la bugetul de stat). Cu toate că sumele acordate sub forma sprijinului financiar personalului din conducerea cultelor și a unităților de cult, altul decât cel asimilat celui încadrat pe funcţii de demnitate publică, au avut la bază o contraprestație, faptul că nu în toate cazurile au fost îndeplinite criteriile de eligibilitate specifice funcției clericale, constituie o abatere de la prevederile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
Valoarea estimată a acestei abateri până la finalizarea misiunii de audit financiar (27.02.2015) a fost de 3.001 mii lei, din care suma de 2.770 mii lei este aferentă exercițiului bugetar 2014.
b. Sprijinul financiar acordat din bugetul SSC pentru salarizarea personalului clerical care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult cu venituri reduse Potrivit prevederilor art. 2 alin. 2-8, Cap. III din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, personalul clerical care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult cu venituri reduse poate beneficia de un sprijin lunar la salarizare în cuantum de 80% din salariile de bază stabilite potrivit legii pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar de stat, potrivit nivelului de studii, gradului profesional obţinut şi vechimii în activitatea clericală deţinută în cadrul cultelor din România.
Acordarea acestei facilități este condiționată de realizarea unor venituri reduse de către unitățile de cult la care sunt încadrate aceste persoane cu funcţii clericale, precum și de respectarea interdicției prevăzute de art. 2 alin. 8 din aceeași lege, potrivit căruia: „Nu beneficiază de prevederile alin. (2) personalul clerical de la unităţile de cult care obţin venituri din închirierea, arendarea şi concesionarea proprietăţilor”. Examinarea documentelor justificative aferente acestei forme de sprijin acordată de SSC a relevat că nu în toate cazurile au fost respectate condiționalitățile impuse de lege. Astfel, Patriarhia Română – Administrația Patriarhală care, deși nu se încadrează în categoria unităţilor de cult cu venituri reduse, a beneficiat de această formă de sprijin financiar pentru persoane care dețineau funcția de preot diacon. Valoarea estimată pană la data finalizării misiunii de audit a erorilor/abaterilor de la legalitate și regularitate a fost de 121 mii lei, din care suma de 112 mii lei este aferentă exercițiului bugetar 2014.
c. Sprijinul financiar acordat pentru indemnizaţiile personalului din conducerea cultelor recunoscute şi a unităţilor centrale de cult, asimilat celui încadrat pe funcţii de demnitate publică SSC a acordat sprijin financiar pentru indemnizarea unor persoane asimilate din punct de vedere al salarizării personalului încadrat în funcţii de demnitate publică, care au calitatea de membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române (Patriarh, mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopieparhii, episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari) și care își desfășoară activitatea cu preponderență în diferite țări (Germania, Ungaria, Suedia etc.), dar și în țară.
Particularitatea acestei situații este generată de faptul că textul de lege menționat vizează acordarea sprijinului salarial personalului clerical care își desfășoară activitatea în țară, fără reglementarea situației în care activitatea acestei categorii de personal clerical se desfășoară întro dublă locație, respectiv atât în țară, cât și în străinătate. Contextul prezentat ne situează în fața unui impediment de ordin legislativ, care poate fi reglementat printr-o normă juridică cu putere de lege, în măsură să clarifice salarizarea acestei categorii de personal clerical. Pentru această situație, în timpul misiunii de audit financiar, conducerea SSC a inițiat demersuri în sensul formulării unei propuneri de amendament pentru modificarea prevederilor OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.”
Iată constatările ce a găsit Curtea de Conturi în cadrul auditului la Biserica Ortodoxă Română:
„Constatări privind derularea Programului bugetar cod 229 „Sprijin financiar pentru salarizarea personalului de cult”
a. Sprijinul financiar acordat de SSC pentru salarizarea personalului din conducerea cultelor și a unităților de cult, altul decât cel asimilat celui încadrat pe funcţii de demnitate publică
Au fost constatate neconcordanțe între datele și informațiile conținute în listele de plată lunare (stat de plată), inclusiv între centralizatoarele acestora și datele și informațiile din statele de funcții și personal, documente transmise SSC de către unitățile de cult beneficiare, în vederea justificării utilizării fondurilor. Astfel, la unele unități de cult au fost încadrate în funcțiile de conducere clericale persoane care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate specifice acestei categorii, ca de exemplu: șef serviciu personal, inspector eparhial restaurări, director economic (exemplu: Patriarhia Română – Administrația Patriarhală, Mitropolia Banatului – Episcopia Caransebeșului, Arhiepiscopia RomanoCatolică Alba-Iulia etc.).
Persoanele angajate în astfel de funcții au desfășurat activități conexe actului cultic, făcând parte dintr-o categorie distinctă, definită expres de lege ca fiind personal neclerical, care beneficiază de sprijin financiar acordat din alte surse de finanțare (exemplu: bugetul local). Nereguli în ceea ce privește sprijinul salarial acordat în baza prevederilor art. 2, lit. c) de la Cap. III, lit. E din Legea nr. 284/2010, conform cărora: „personalul clerical care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult beneficiază de sprijin lunar la salarizare în cuantum de 65% din salariile de bază stabilite potrivit legii pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar de stat, potrivit nivelului de studii, gradului profesional obţinut şi vechimii în activitatea clericală deţinută în cadrul cultelor din România, conform asimilărilor”.
Astfel, au fost identificate neconcordanțe între listele de plată și statul de funcții și personal, în sensul că unele persoane au fost remunerate pentru funcțiile de tehnoredactor, respectiv redactor, în condițiile în care în statul de funcții și personal aceleași persoane erau încadrate în funcția de preot diacon (funcție clericală) – la Patriarhia Română – Administrația Patriarhală. La Episcopia Severinului, conform statului de plată, o persoană a încasat sprijin salarial pentru funcția de casier magaziner, conform statului de funcții aceeași persoană a fost încadrată în funcția de secretar, iar din documentele suplimentare prezentate pentru verificare a rezultat că aceeași persoană îndeplinește și funcția de preot paroh la o parohie din subordinea episcopiei menționate (funcţie pentru care nu a fost remunerat din fonduri de la bugetul de stat). Cu toate că sumele acordate sub forma sprijinului financiar personalului din conducerea cultelor și a unităților de cult, altul decât cel asimilat celui încadrat pe funcţii de demnitate publică, au avut la bază o contraprestație, faptul că nu în toate cazurile au fost îndeplinite criteriile de eligibilitate specifice funcției clericale, constituie o abatere de la prevederile Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
Valoarea estimată a acestei abateri până la finalizarea misiunii de audit financiar (27.02.2015) a fost de 3.001 mii lei, din care suma de 2.770 mii lei este aferentă exercițiului bugetar 2014.
b. Sprijinul financiar acordat din bugetul SSC pentru salarizarea personalului clerical care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult cu venituri reduse Potrivit prevederilor art. 2 alin. 2-8, Cap. III din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, personalul clerical care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de cult cu venituri reduse poate beneficia de un sprijin lunar la salarizare în cuantum de 80% din salariile de bază stabilite potrivit legii pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar de stat, potrivit nivelului de studii, gradului profesional obţinut şi vechimii în activitatea clericală deţinută în cadrul cultelor din România.
Acordarea acestei facilități este condiționată de realizarea unor venituri reduse de către unitățile de cult la care sunt încadrate aceste persoane cu funcţii clericale, precum și de respectarea interdicției prevăzute de art. 2 alin. 8 din aceeași lege, potrivit căruia: „Nu beneficiază de prevederile alin. (2) personalul clerical de la unităţile de cult care obţin venituri din închirierea, arendarea şi concesionarea proprietăţilor”. Examinarea documentelor justificative aferente acestei forme de sprijin acordată de SSC a relevat că nu în toate cazurile au fost respectate condiționalitățile impuse de lege. Astfel, Patriarhia Română – Administrația Patriarhală care, deși nu se încadrează în categoria unităţilor de cult cu venituri reduse, a beneficiat de această formă de sprijin financiar pentru persoane care dețineau funcția de preot diacon. Valoarea estimată pană la data finalizării misiunii de audit a erorilor/abaterilor de la legalitate și regularitate a fost de 121 mii lei, din care suma de 112 mii lei este aferentă exercițiului bugetar 2014.
c. Sprijinul financiar acordat pentru indemnizaţiile personalului din conducerea cultelor recunoscute şi a unităţilor centrale de cult, asimilat celui încadrat pe funcţii de demnitate publică SSC a acordat sprijin financiar pentru indemnizarea unor persoane asimilate din punct de vedere al salarizării personalului încadrat în funcţii de demnitate publică, care au calitatea de membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române (Patriarh, mitropoliţi, arhiepiscopi, episcopieparhii, episcopii-vicari patriarhali, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari) și care își desfășoară activitatea cu preponderență în diferite țări (Germania, Ungaria, Suedia etc.), dar și în țară.
Particularitatea acestei situații este generată de faptul că textul de lege menționat vizează acordarea sprijinului salarial personalului clerical care își desfășoară activitatea în țară, fără reglementarea situației în care activitatea acestei categorii de personal clerical se desfășoară întro dublă locație, respectiv atât în țară, cât și în străinătate. Contextul prezentat ne situează în fața unui impediment de ordin legislativ, care poate fi reglementat printr-o normă juridică cu putere de lege, în măsură să clarifice salarizarea acestei categorii de personal clerical. Pentru această situație, în timpul misiunii de audit financiar, conducerea SSC a inițiat demersuri în sensul formulării unei propuneri de amendament pentru modificarea prevederilor OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.”
Cazul Bodnariu
Cazul Bodnariu. „Barnevernet reacționează numai în cazuri foarte evidente”.
Norvegianul Steinar Lone le răspunde cititorilor Republica
Într-un interviu pentru Republica, traducătorul norvegian de literatură română Steinar Lone a vorbit despre cum sunt înțelese drepturile și protecția copilului în societatea norvegiană.
Potrivit acestuia, multe familii din Norvegia au renunțat să își mai pedepsească copiii încă din secolul 19. „Nici părinții mei, nici eu nu am primit niciodată o pedeapsă fizică. Bunicul meu din partea tatălui s-a născut în anul 1875, iar bunica, în 1877, și ei nu au pedepsit niciodată copiii fizic”, a spus Lone, care a adăugat că norvegienii au încredere în serviciul de Protecția Copilului, Barnevernet.
Interviul a stârnit dezbatere în rândul cititorilor Republicii, care i-au adresat, la secțiunea de comentarii, întrebări traducătorului norvegian. Vă prezentăm mai jos răspunsurile la câteva dintre ele.
Cum poate societatea norvegiană să verifice dacă nu cumva protecția copilului din această țară abuzează de puterea pe care o are?
Cum am spus, se pot contesta deciziile la tribunal, și - cred până - la CEDO. Se pare că Protecția Copilului câștigă în 90 la sută dintre cazurile ajunse la tribunal. Care înseamnă sau că nu se poate învinge sistemul, sau că Protecția Copilului își face treaba cum trebuie. Să reținem că sunt cazuri foarte delicate, dificil de rezolvat. S-ar putea interpreta cifrele altfel: că Protecția Copilului e prea timidă și reacționează numai în cazurile foarte evidente. Dacă ar fi fost mai puțin timidă, ar fi pierdut mai multe cazuri la tribunal. Unii susțin și că părinții nu găsesc niciun avocat să prezinte un astfel de caz la tribunal. Numai că pe feed-ul meu pe Facebook, care prin căutările mele a înțeles că sunt interesat det „Barnevernet”, apar acum mai multe anunțuri pentru avocați specializați în astfel de cazuri.
Spuneați că multe familii din Norvegia au renunțat la pedeapsa fizică încă din secolul 19. Dar a existat o situație în această țară după cel de-Al Doilea Război Mondial: circa 10.000 de copii proveniți din relația femeilor norvegiene cu soldații germani au fost supuși la numeroase abuzuri.
Da, au fost maltratați. S-a făcut recent un reportaj. Cred că unii au primit o compensație - ca și alți copii care au fost maltrați în casele de copii înainte și după război. În acele vremuri, era o Protecție a Copilului cu totul altfel. Soldații s-au întors în Germania, mamele au rămas cu copiii în Norvegia. Cred că unele s-au dus în Germania și s-au căsătorit cu iubitul. Deja să fii o mamă singură era o rușine mare atunci, chiar mamele singure unde tatăl era norvegian au fost puse să lase copiii la casele de copii sau să îi dea spre adopție. Și mulți au fost maltratați. Chiar în familiile de adopție. Porecla lor era „tyskerunge” - „copil de german”. Acum au peste 70 de ani. Știu că unii și-au găsit tatăl în Germania, mai ales după căderea Zidului și și-au găsit rude în Germania, dar cazurile mediatizate sunt numai cazurile de succes. Firește că este o pată pe istoria Norvegiei.
Norvegianul Steinar Lone le răspunde cititorilor Republica
Într-un interviu pentru Republica, traducătorul norvegian de literatură română Steinar Lone a vorbit despre cum sunt înțelese drepturile și protecția copilului în societatea norvegiană.
Potrivit acestuia, multe familii din Norvegia au renunțat să își mai pedepsească copiii încă din secolul 19. „Nici părinții mei, nici eu nu am primit niciodată o pedeapsă fizică. Bunicul meu din partea tatălui s-a născut în anul 1875, iar bunica, în 1877, și ei nu au pedepsit niciodată copiii fizic”, a spus Lone, care a adăugat că norvegienii au încredere în serviciul de Protecția Copilului, Barnevernet.
Interviul a stârnit dezbatere în rândul cititorilor Republicii, care i-au adresat, la secțiunea de comentarii, întrebări traducătorului norvegian. Vă prezentăm mai jos răspunsurile la câteva dintre ele.
Cum poate societatea norvegiană să verifice dacă nu cumva protecția copilului din această țară abuzează de puterea pe care o are?
Cum am spus, se pot contesta deciziile la tribunal, și - cred până - la CEDO. Se pare că Protecția Copilului câștigă în 90 la sută dintre cazurile ajunse la tribunal. Care înseamnă sau că nu se poate învinge sistemul, sau că Protecția Copilului își face treaba cum trebuie. Să reținem că sunt cazuri foarte delicate, dificil de rezolvat. S-ar putea interpreta cifrele altfel: că Protecția Copilului e prea timidă și reacționează numai în cazurile foarte evidente. Dacă ar fi fost mai puțin timidă, ar fi pierdut mai multe cazuri la tribunal. Unii susțin și că părinții nu găsesc niciun avocat să prezinte un astfel de caz la tribunal. Numai că pe feed-ul meu pe Facebook, care prin căutările mele a înțeles că sunt interesat det „Barnevernet”, apar acum mai multe anunțuri pentru avocați specializați în astfel de cazuri.
Spuneați că multe familii din Norvegia au renunțat la pedeapsa fizică încă din secolul 19. Dar a existat o situație în această țară după cel de-Al Doilea Război Mondial: circa 10.000 de copii proveniți din relația femeilor norvegiene cu soldații germani au fost supuși la numeroase abuzuri.
Da, au fost maltratați. S-a făcut recent un reportaj. Cred că unii au primit o compensație - ca și alți copii care au fost maltrați în casele de copii înainte și după război. În acele vremuri, era o Protecție a Copilului cu totul altfel. Soldații s-au întors în Germania, mamele au rămas cu copiii în Norvegia. Cred că unele s-au dus în Germania și s-au căsătorit cu iubitul. Deja să fii o mamă singură era o rușine mare atunci, chiar mamele singure unde tatăl era norvegian au fost puse să lase copiii la casele de copii sau să îi dea spre adopție. Și mulți au fost maltratați. Chiar în familiile de adopție. Porecla lor era „tyskerunge” - „copil de german”. Acum au peste 70 de ani. Știu că unii și-au găsit tatăl în Germania, mai ales după căderea Zidului și și-au găsit rude în Germania, dar cazurile mediatizate sunt numai cazurile de succes. Firește că este o pată pe istoria Norvegiei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)